Directiva Consiliului UE din 20 noiembrie 2006: Capitolul II

Iata, mai jos, capitolul II din Directiva Consiului Uniunii Europene 2006/117/EURATOM din 20 noiembrie 2006 privind supravegherea si controlul transferurilor de deseuri radioactive si combustibil uzat, publicat in Editia Speciala a Jurnalului Oficial nr. 0 din 1 ianuarie 2007:

Art. 6: Cerere de autorizare a transferului
(1) Un detinator care intentioneaza sa efectueze un transfer intracomunitar de deseuri radioactive sau combustibil uzat ori sa organizeze efectuarea unui astfel de transfer depune o cerere de autorizare completata in mod corespunzator la autoritatile competente ale statului membru de origine.
(2) Cererea poate fi depusa pentru mai multe transferuri in urmatoarele conditii:
a) deseurile radioactive sau combustibilul uzat la care se refera prezinta, in esenta, aceleasi caracteristici fizice, chimice si radioactive si
b) transferurile se fac de la acelasi detinator spre acelasi destinatar si implica aceleasi autoritati competente, si
c) In cazul in care transferurile presupun tranzitul prin tari terte, un astfel de tranzit se realizeaza de la acelasi punct de frontiera de intrare si/sau de iesire in/din Comunitate si prin acelasi (aceleasi) punct (puncte) de frontiera al (ale) tarii sau tarilor terte implicate, cu exceptia cazului in care autoritatile competente in cauza au convenit altfel.

Art. 7: Transmiterea cererii catre autoritatile competente
(1) Autoritatile competente ale statului membru de origine trimit cererea mentionata la articolul 6, completata in mod corespunzator, autoritatilor competente ale statului membru de destinatie si ale statului membru de tranzit, dupa caz, pentru aprobare.
(2) Autoritatile competente ale statelor membre in cauza iau masurile necesare pentru a se asigura ca toate informatiile privind transferurile reglementate de prezenta directiva sunt tratate cu atentia cuvenita si sunt protejate contra abuzului de orice fel.

Art. 8: Confirmarea de primire si solicitarea de informatii
(1) In termen de 20 de zile de la primirea cererii, autoritatile competente ale statului membru de destinatie si de tranzit verifica daca cererea respectiva este completata in mod corespunzator in sensul articolului 5 alineatul (17).
(2) In cazul in care cererea este completata in mod corespunzator, autoritatile competente ale statului membru de destinatie trimit o confirmare de primire autoritatilor competente ale statului membru de origine si o copie a acesteia celorlalte autoritati competente in cauza, in termen de 10 zile de la expirarea perioadei de 20 de zile prevazute la alineatul (1).
(3) In cazul in care una dintre autoritatile competente ale statelor membre in cauza considera ca cererea respectiva nu este completata in mod corespunzator, acestea solicita autoritatilor competente ale statului membru de origine informatiile care lipsesc si informeaza celelalte autoritati competente cu privire la respectiva cerere. Cererea respectiva trebuie facuta pana la expirarea termenului prevazut la alineatul (1).
Autoritatile competente ale statului membru de origine transmit informatiile solicitate autoritatilor competente in cauza.
In termen de 10 zile de la data primirii informatiilor care lipsesc, dar nu inainte de expirarea termenului de 20 de zile prevazut la alineatul (1), autoritatile competente ale statului membru de destinatie trimit o confirmare de primire autoritatilor competente ale statului membru de origine si o copie celorlalte autoritati competente in cauza.
(4) Termenele prevazute la alineatele (1), (2) si (3) pentru eliberarea confirmarii de primire pot fi reduse, in cazul in care autoritatile competente de destinatie si de tranzit au certitudinea ca respectiva cerere este completata in mod corespunzator.

Art. 9: Acordul si refuzul
(1) In termen de 2 luni de la data confirmarii de primire, autoritatile competente ale tuturor statelor membre in cauza notifica autoritatile competente ale statului membru de origine cu privire la acordul acestora sau la conditiile necesare pentru a-si da acordul sau la refuzul de a-si da acordul.
Cu toate acestea, autoritatile competente ale statului membru de destinatie sau ale oricarui stat membru de tranzit pot solicita o perioada suplimentara de o luna dupa perioada prevazuta la primul paragraf pentru a-si face cunoscuta pozitia.
(2) In cazul in care, dupa expirarea termenelor prevazute la alineatul (1), nu se primeste nici un raspuns din partea autoritatilor competente din statul membru de destinatie si/sau din statul membru preconizat ca stat de tranzit, se considera ca respectivele tari si-au dat acordul pentru transferul cerut.
(3) Refuzul statelor membre de a-si da acordul sau stabilirea conditiilor necesare pentru a-si da acordul se intemeiaza:
a) pentru statele membre de tranzit, pe legislatia nationala, comunitara sau internationala relevanta care se aplica transportului de material radioactiv;
b) pentru statul membru de destinatie, pe legislatia relevanta care se aplica gestionarii deseurilor radioactive sau a combustibilului uzat, ori pe legislatia nationala, comunitara sau internationala relevanta care se aplica transportului de material radioactiv.
Conditiile stabilite de autoritatile competente ale statelor membre, indiferent daca sunt din tara de tranzit sau de destinatie, nu pot fi mai stricte decat cele stabilite pentru transferuri similare efectuate in cadrul statelor membre respective.
(4) Statul membru sau statele membre care si-au dat acordul pentru tranzit pentru un anumit transfer nu pot refuza aprobarea retransferului in urmatoarele situatii:
a) atunci cand acordul initial a fost dat pentru un material transferat in scopul tratarii sau reprocesarii, in masura in care retransferul se refera la deseuri radioactive sau la alte produse echivalente cu materialul original dupa tratare sau reprocesare si in masura in care legislatia relevanta este respectata;
b) in situatiile mentionate la articolul 12, in cazul in care retransferul este efectuat in aceleasi conditii si cu aceleasi specificatii.
(5) Intarzierile nejustificate si/sau lipsa cooperarii din partea autoritatilor competente ale altui stat membru sunt comunicate Comisiei.

Art. 10: Autorizarea transferurilor
(1) In cazul in care au fost date toate acordurile necesare pentru transfer, autoritatile competente ale statului membru de origine sunt imputernicite sa autorizeze detinatorul sa efectueze transferul si informeaza in consecinta autoritatile competente ale statului membru de destinatie, precum si orice alt stat membru sau tara terta de tranzit.
(2) Autorizarea mentionata la alineatul (1) nu aduce atingere in nici un fel responsabilitatii detinatorului, transportatorilor, proprietarului, destinatarului ori a oricarei alte persoane fizice sau juridice implicate in transfer.
(3) Se poate elibera o singura autorizare pentru mai multe transferuri, in masura in care se respecta conditiile prevazute la articolul 6 alineatul (2).
(4) Orice autorizatie este valabila pentru o perioada de maximum trei ani.
Pentru a stabili perioada de valabilitate, statele membre tin seama de conditiile prevazute in acordul dat de statele membre de destinatie sau de tranzit.

Art. 11: Confirmarea de primire a transferului
(1) In termen de 15 zile de la primire, destinatarul trimite autoritatilor competente din statul membru de destinatie o confirmare de primire a fiecarui transfer.
(2) Autoritatile competente ale statului membru de destinatie trimit copii ale confirmarii de primire atat statului membru de origine, cat si oricarui alt stat membru sau tara terta de tranzit.
(3) Autoritatile competente ale statului membru de origine trimit detinatorului initial o copie dupa confirmarea de primire.

Art. 12: Transfer nerealizat
(1) Statul membru de destinatie, de origine sau de tranzit poate decide ca transferul nu poate fi efectuat in cazul in care conditiile prevazute pentru transfer nu mai sunt respectate in conformitate cu prezenta directiva ori nu sunt in conformitate cu autorizarile sau acordurile date in sensul prezentei directive.
Statul membru respectiv comunica de indata decizia luata autoritatilor competente ale statelor membre implicate in transfer.
(2) In cazul in care un transfer nu poate fi efectuat sau in cazul in care conditiile de transfer nu sunt intrunite in conformitate cu prezenta directiva, autoritatile competente ale statului membru de origine se asigura ca deseurile radioactive sau combustibilul uzat in cauza se restituie detinatorului, cu exceptia cazului in care se pot lua masuri alternative sigure. Autoritatile competente in cauza se asigura ca persoana responsabila de transfer ia masuri de siguranta corective, dupa caz.
(3) Cheltuielile care rezulta in cazurile in care transferul nu poate fi efectuat cad in sarcina detinatorului.

Foto: www.wantchinatimes.com