Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Partea a II-a

INALTA CURTE, Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata,

1. Titularul si obiectul sesizarii
Curtea de Apel Constanta - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin incheierea din 17 aprilie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 6.102/118/2013, a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la "problema de drept ce formeaza obiectul actiunii privind caracterul discriminatoriu al dispozitiilor cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 37/2014, cu modificarile ulterioare, in raportare la dispozitiile comunitare cu care intra in conflict".

2. Temeiul juridic al sesizarii
Art. 519 din Codul de procedura civila
"Art. 519. - Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata."

3. Expunerea succinta a procesului. Obiectul investirii Instantei care a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile. Stadiul procesual in care se afla pricina

3.1. Cererea de chemare in judecata
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 25 iunie 2013, pe rolul Tribunalului Constanta, reclamantul D.I. a chemat in judecata Institutia Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si inmatriculare a Vehiculelor Constanta, solicitand obligarea paratei la inmatricularea autoturismului sau marca Opel Astra, fara a mai plati timbrul de mediu prevazut de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 37/2014, (denumita in continuare, in cuprinsul prezentei decizii, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013) si de art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.501/2006 privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completarile ulterioare, cu motivarea ca autovehiculul a fost anterior inmatriculat si folosit in Bulgaria.

3.2. Hotararea primei instante
Prin Sentinta civila nr. 4.649 din 12 decembrie 2013, Tribunalul Constanta a respins cererea reclamantului, retinand, in esenta, ca din economia prevederilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 rezulta ca taxa de timbru de mediu se datoreaza atat pentru autoturismele noi, cat si pentru cele rulete achizitionate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisii poluante si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate ori scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii, motiv pentru care nu exista o diferenta de aplicare a acestei taxe in sensul unei discriminari interzise prin dispozitiile comunitare.

3.3. Recursul declarat de reclamant impotriva sentintei pronuntate de Tribunalul Constanta a declarat recurs reclamantul D.I,
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a formulat atat cerere de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, in privinta chestiunii de drept care face obiectul actiunii, cat si cerere de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in temeiul art. 267 alin. (3) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in privinta incompatibilitatii dispozitiilor cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 in raportare la dreptul comunitar.

3.4. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile
Dosarul de recurs a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr. 6.102/118/2013.
Prin incheierea din 17 aprilie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 6.102/118/2013, Curtea de Apel Constanta - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a admis cererea recurentului si, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile privind caracterul discriminatoriu al dispozitiilor cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 in raportare la dispozitiile comunitare cu care intra in conflict. Totodata, Curtea de apel a prorogat solutionarea cererii recurentului de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene pana dupa pronuntarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

4. Normele de drept indicate in cuprinsul sesizarii Inaltei Curti de Casatie sl Justitie
Dispozitiile legale indicate de instanta de trimitere in cuprinsul sesizarii adresate Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt urmatoarele:
Art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013
"Art. 4. - Obligatia de plata a timbrului intervine o singura data, astfel
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale In vigoare la momentul inmatricularii;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule."
Art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 TCE)
"Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie."

5. Motivele retinute de titularul sesizarii care sustin admisibilitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila
Curtea de Apel Constanta a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, respectiv: litigiul este pendinte pe rolul Curtii de apel in faza recursului; sesizarea priveste o chestiune de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei; problema de drept este noua, iar asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

6. Punctul de vedere al completului de judecata cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
Completul de judecata a apreciat ca art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 nu aduce atingere in mod direct sau indirect egalitati de tratament intre produsele nationale si cele importate, iar interdictia pe care o stabileste art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, potrivit caruia "Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.", trebuie aplicata de fiecare data cand o prevedere fiscala este de natura sa descurajeze importul de bunuri din alte state membre favorizand productia interna sau bunurile disponibile pe piata nationala.

Din interpretarea art. 4 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 rezulta ca taxa de mediu se datoreaza atat pentru autoturismele noi, cat si pentru autoturismele rulate si achizitionate intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme - autovehicule, conform Legii nr. 571/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisii poluante si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de plata acestora, datorate la momentul inmatricularii, situatie in care nu poate fi retinuta existenta unei diferente de aplicare a acesteia in sensul unei discriminari interzise prin prevederile comunitare.

Nu exista nicio dispozitie in dreptul Uniunii Europene care sa interzica statelor membre sa instituie un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, in cazul in care un stat membru ar impune o taxa autovehiculelor importate, art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene impune ca regimul fiscal sa nu introduca o discriminare, prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse in acel stat membru.
Avand in vedere aspectele analizate, completul de judecata a apreciat ca, in speta, cauzele pronuntate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in legatura cu taxa de poluare (Cauza Nisipeanu) nu sunt relevante, intrucat nu exista o discriminare rezultata din faptul ca reclamantul care a achizitionat autovehiculul rulat, inmatriculat anterior intr-un alt stat membru, este obligat sa plateasca taxa de timbru de mediu, in conditiile in care aceasta este datorata atat de cei care achizitioneaza un vehicul produs/rulat in Romania, cat si de cei carora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotarare judecatoreasca

in preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 S-a prevazut ca "prin adoptarea prezentului act normativ se asigura conformarea cu recomandarile Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit careia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanta obiective, disponibile in mod obisnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Totodata, in elaborarea prezentului act normativ s-a tinut cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, avand in vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate in regim de urgenta, pentru evitarea oricaror consecinte juridice negative ale situatiei actuale".

7. Jurisprudenta instantelor nationale in materie
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat faptul ca nu se afla in curs de verificare practica judiciara in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii cu referire la problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Din jurisprudenta transmisa de curtile de apel s-a constatat faptul ca jurisprudenta este unitara in sensul ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 nu au efect de descurajare a importului si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre ale Uniunii Europene si nu aduc atingere principiului de asigurare a liberei circulatii a marfurilor intre statele membre ale Uniunii Europene, in conditii normale de concurenta. in acest sens, instantele au retinut ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 nu are efectul constatat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (Cauza C-402/19 Tatu impotriva Romaniei; Cauza C-263/10 Nisipeanu impotriva Romaniei) in privinta reglementarilor anterioare - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule - astfel ca prevederile ordonantei de urgenta nu contravin dispozitiilor art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

8. Jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
in jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu au fost identificate repere relevante referitoare la problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti.

9. Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene
In Cauza Tatu impotriva Romaniei (C-402/09) si Cauza Nisipeanu impotriva Romaniei (C-263/10), analizand conformitatea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul Uniunii Europene, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat ca "articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala." in acelasi sens, cu referire la prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 si ale Legii nr. 9/2012, Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat, prin ordonanta, si in cauzele C-97/13 si C-214/13 (Campean si Ciocoiu); C-29/11 si C-30/11 (Sfichi si Ilas); C-573/10 (Micsa), C-438/10 (Drutu, C-336/10 (Ijac), C-335/10 (Vijulan), C-136/10 si C-178/10 (Obreja si Societatea Comerciala "Darmi" - S.R.L.).
Este de observat si faptul ca, in Cauza nr. C-331/13 (Ilie Nicolae Nicula impotriva Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Sibiu, Administratiei Fondului pentru Mediu), Curtea de Justitie a Uniunii Europene, prin Hotararea din 15 octombrie 2014, a raspuns sesizarii formulate de Tribunalul Sibiu avand ca obiect urmatoarea intrebare preliminara: "Dispozitiile articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeana, ale articolelor 17, 20 si 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, principiul securitatii juridice si principiul non reformatio in peius, ambele statuate de dreptul Uniunii si jurisprudenta Curtii [Hotararea Belbouab, 10/78, EU: C:1978:181, si Hotararea Belgocodex, C-381/97, EU:C:1998: 589], pot fi interpretate ca opunandu-se unei reglementari precum OUG nr. 9/2013?". Prin hotararea pronuntata, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat in sensul ca "Dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui sistem de rambursare a unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii precum cel in discutie in litigiul principal", retinand ca, "prin cererea de interpretare a dreptului Uniunii, instanta de trimitere nu solicita Curtii sa stabileasca daca acesta se opune unei taxe precum timbrul de mediu, ci doar daca acest drept se opune unui sistem precum cei instituit prin OUG nr. 9/2013 si care prevede restituirea taxei percepute in mod nejustificat in temeiul OUG nr. 50/2008".
In aceste conditii, jurisprudenta relevata a Curtii de Justitie a Uniunii Europene nu este de natura a lamuri chestiunea de drept ce formeaza obiectul prezentei sesizari a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

10. Inalta Curte
Inalta Curte retine ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate pentru pronuntarea unei hotarari prealabile reglementate de dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, pentru considerentele aratate in continuare.
Art. 519 din Codul de procedura civila instituie o serie de conditii de admisibilitate pentru declansarea procedurii privind pronuntarea unei hotarari prealabile, conditii care se impun a fi intrunite cumulativ, dupa cum urmeaza
- existenta unei cauze aflate in curs de judecata in ultima instanta;
- cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului;
- ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei aflate in curs de judecata;
- chestiunea de drept identificata sa prezinte caracter de noutate;
- Inalta Curte de Casatie si Justitie nu s-a pronuntat asupra chestiunii de drept respective;
- chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
Inalta Curte retine ca nu este indeplinita cerinta referitoare la caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse dezlegarii.

Din interpretarea gramaticala a art. 519 din Codul de procedura civila rezulta ca, pentru declansarea mecanismului procedural, conditia existentei unei chestiuni de drept noi este o conditie diferita de aceea a nepronuntarii anterioare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie asupra respectivei chestiuni de drept ori de cea a inexistentei unui recurs in interesul legii in curs de solutionare cu privire la aceasta chestiune de drept.

Prin urmare, conditia noutatii unei chestiuni de drept nu poate fi apreciata ca fiind indeplinita numai din imprejurarea ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat asupra chestiunii de drept respective, fie prin decizii de speta, fie printr-o decizie in interesul legii.
Intrucat nu exista criterii de determinare a unei definitii a "conditiei noutatii", in doctrina s-a exprimat opinia potrivit careia sesizarea instantei supreme ar fi justificata sub aspectul indeplinirii elementului de noutate atunci cand problema de drept "nu a mai fost analizata in doctrina - in interpretarea unui act normativ mai vechi - ori decurge dintr-un act normativ intrat in vigoare recent sau relativ recent, prin raportare la momentul sesizarii. De asemenea, problema de drept poate fi considerata noua prin faptul ca nu a mai fost dedusa judecatii anterior1)

1)Mihaela Tabarca,.Drept procesual civil". Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013, voi. I -Teoria generala, pag. 603.
Inalta Curte considera ca problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii nu indeplineste cerinta noutatii.
Astfel, din jurisprudenta transmisa de curtile de apel s-a constatat faptul ca practica judiciara este unitara in sensul ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 nu au efect de descurajare a importului si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre ale Uniunii Europene si nu aduc atingere principiului de asigurare a liberei circulatii a marfurilor intre statele membre ale Uniunii Europene in conditii normale de concurenta.

Instantele au retinut ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 nu are efectul constatat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in privinta reglementarilor anterioare - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule-astfel ca prevederile ordonantei de urgenta nu contravin dispozitiilor art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

De asemenea, in preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 s-a prevazut ca "prin adoptarea prezentului act normativ se asigura conformarea cu recomandarile Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit careia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe performante obiective, disponibile in mod obisnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. Totodata, in elaborarea prezentului act normativ s-a tinut cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, avand in vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate in regim de urgenta, pentru evitarea oricaror consecinte juridice negative ale situatiei actuale".

Orientarea jurisprudentei spre o anumita interpretare a normelor analizate si existenta unei practici cristalizate in timp a instantelor determina, pe de o parte, pierderea caracterului de noutate a chestiunii de drept supuse analizei si, totodata, se poate considera ca problema de drept nu prezinta o dificultate suficient de mare, care necesita interventia Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe calea prevazuta de art. 519 din Codul de procedura civila.

Pe de alta parte, in analiza indeplinirii conditiilor de admisibilitate a sesizarii, se observa ca dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila prevad in mod expres faptul Ca sesizarea are ca obiect o "chestiune de drept" asupra careia "Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare", rezultand deci ca o astfel de chestiune de drept poate face si obiectul unui recurs in interesul legii.

Cu alte cuvine, rezulta ca notiunea de "chestiune de drept" la care se refera dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, ce poate forma obiectul sesizarii Inaltei Curti, este similara notiunii de "problema de drept" asupra careia Inalta Curte poate fi chemata sa se pronunte, pe calea recursului in interesul legii, in temeiul art. 514 din Codul de procedura civila.

Or, in sensul art. 514 din Codul de procedura civila, dezlegarea data de Inalta Curte unei probleme de drept, prin solutionarea recursului in interesul legii, urmareste sa asigure "interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti".
Pentru identitate de ratiune, rezolvarea de principiu pe care Inalta Curte o da chestiunii de drept cu care a fost sesizata in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila are, de asemenea, menirea de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti.
Validitatea acestei interpretari este sustinuta, de principiu, si de dispozitiile art. 521 alin. (3) din noul Cod de procedura civila, conform carora "Dezlegarea data chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea de la data pronuntarii deciziei, iar pentru celelalte instante, de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea/". De asemenea, validitatea interpretarii deriva si din similaritatea celor doua mecanisme procedurale - recursul in interesul legii si hotararea prealabila - demonstrata de trimiterile pe care prevederile cap. II (art. 519-521) al titlului III din cartea a II-a le fac la prevederile cap. I (art. 514-518} al aceluiasi titlu din noul Cod de procedura civila. Spre exemplu, art. 520 alin. (11) face trimitere la art. 516 alin. (6)-(9) cu referire la posibilitatea de solicitare a opiniei scrise a unor specialisti recunoscuti, continutul raportului, convocarea sedintei si participarea judecatorilor la sedinta; art. 521 alin. (2) si (4) face trimitere la art. 517 alin. (3) si art. 518 cu referire la motivarea si publicarea deciziei, respectiv la incetarea efectelor deciziei.

In cauza insa se observa ca, prin actul de sesizare, Curtea de Apel Constanta a investit Inalta Curte, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, cu o chestiune de drept ce vizeaza "caracterul discriminatoriu al dispozitiilor cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 37/2014, in raportare la dispozitiile comunitare cu care intra in conflict", respectiv in raport cu prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, asa cum rezulta din motivarea instantei de trimitere.

Deci, cu alte cuvinte, se sustine ca prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 incalca prevederile art. 148 din Constitutie, republicata, referitor la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana.

Altfel spus, pe calea mecanismului procedural reglementat de cap. II al titlului III din cartea a II-a a Codului de procedura civila, se solicita Inaltei Curti sa se pronunte cu privire la conformitatea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 cu prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, prin prisma principiului egalitatii in drepturi, consacrat pe plan national de prevederile art. 16 din Constitutie.
Rezulta astfel ca Inalta Curte nu a fost investita cu dezlegarea unei chestiuni de drept care sa vizeze interpretarea si aplicarea unitara a legii, in speta, dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013, de catre toate instantele judecatoresti, in sensul celor aratate anterior, ci a fost investita cu o problema care vizeaza, prin prisma principiului egalitatii in drepturi, pe de o parte, constitutionalitatea prevederilor ordonantei de urgenta in raport cu art. 148 coroborat cu art. 16 din Constitutie si, pe de alta parte, conformitatea prevederilor ordonantei de urgenta cu prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
In ceea ce priveste constitutionalitatea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013, este necontestat faptul ca revine Curtii Constitutionale competenta exclusiva de apreciere, in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, iar Inalta Curte nu poate extinde limitele de aplicare a mecanismului procedural al hotararii prealabile reglementat de art. 519-521 din noul Cod de procedura civila.

Or, in cauza, "caracterul discriminatoriu al dispozitiilor cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 37/2014, cu modificarile ulterioare, in raportare la dispozitiile comunitare cu care intra in conflict", la care se refera sesizarea, vizeaza incalcarea egalitatii in drepturi, consacrata la art. 16 din Constitutie, prin discriminarea persoanelor care achizitioneaza automobile de pe piata unor state din Uniunea Europeana in raport cu cele care achizitioneaza automobile de pe piata interna.

Astfel, Curtea Constitutionala a respins, ca neintemeiate, exceptiile de neconstitutionalitate, cu raportare la principiul nediscriminarii, prin, spre exemplu, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005), Decizia nr. 95 din 27 februarie 2014 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014), Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014).

De asemenea, Curtea Constitutionala a admis exceptiile de neconstitutionalitate, tot cu raportare la principiul nediscriminarii, prin, spre exemplu, Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea l, nr. 731 din 15 noiembrie 2010), Decizia nr. 176 din 26 martie 2014 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014), Decizia nr. 297 din 22 mai 2014 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 521 din 14 iulie 2014).

In ceea ce priveste conformitatea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 cu prevederile art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, este de notorietate faptul ca revine Curtii de Justitie a Uniunii Europene competenta exclusiva de a se pronunta asupra conformitatii legislatiei nationale cu dreptul Uniunii Europene, in temeiul art. 267 din Tratat (ex-articolul 234 TCE).
Obiter dictum, Inalta Curte apreciaza ca scopul demersului judiciar urmarit de instanta de trimitere, respectiv obtinerea opiniei entitatii competente sa analizeze conformitatea prevederilor ordonantei de urgenta cu dreptul comunitar, putea fi realizat, in conditii de plenitudine juridica, prin admiterea cererii formulate de recurentul-reclamant si, in temeiul art. 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, sesizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara.
Avand in vedere argumentele expuse, in raport cu prevederile art. 519 din Codul de procedura civila, Inalta Curte retine ca nu sunt indeplinite cerintele de admisibilitate a sesizarii.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
in numele legii
DECIDE;

Respinge, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Constanta - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la problema de drept privind caracterul discriminatoriu al dispozitiilor cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 37/2014, in raportare la dispozitiile comunitare cu care intra in conflict.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 20 octombrie 2014.

Presedintele sectiei de contencios administrativ si fiscal,
Ionel Barba
Magistrat-asistent-sef delegat,
Bogdan Georgescu

Foto: www.cleveland.com