Viata si operele lui Niccolo Machiavelli

Niccolo Machiavelli s-a nascut la Florenta la data de 3 mai 1469. A fost al doilea copil din cei patru ai notarului Bernardo Machiavelli si ai poetei Bartolomea Nelli. Intra in serviciul guvernului ca functionar si devine apoi secretar al celei de-a doua Cancelarii din Republica Florentina (1498-1512) si om de incredere al noului conducator, Piero Soderini, care vazandu-i priceperea il utilizeaza nu doar in politica interna ci si in cea externa.

In aceasta perioada a fost si secretar al Consiliului de razboi al celor Zece (consiliul de ministrii al Republicii Toscane), secretar al celor Noua al Militiei (la crearea acestuia contribuise substantial) si efectueaza numeroase misiuni (aproximativ 35) in strainatate printre care in Franta, Siena, Germania, la Cesare Borgia si la Curtea Papala. Reuseste astfel sa se deprinda cu mecanismele si subtilitatile vietii de stat.

In timpul misiunilor diplomatice a cunoscut multi conducatori si a putut sa le observe tacticile politice, mai ales pe acelea ale lui Cesare Borgia care isi marea atunci tinuturile din Italia Centrala. In perioada 1503-1506 reorganizeaza apararea armata a Florentei, folosind doar trupe italiene. Desi mercenarii erau foarte folositi atunci, el considera ca acestia nu sunt de incredere si consuma resurse importante.

In vara lui 1512, cand Republica a fost dizolvata o data cu revenirea familiei de Medici la putere, Machiavelli a fost inchis, fiind acuzat de complot impotriva acesteia, el fiind un adept al republicanismului pe care il considera drept singura forma de guvernamant virtuoasa si libera. Astfel, in aceasta perioada isi incepe cariera literara scriind piese de teatru si nuvele. Machiavelli se defineste cel mai bine intr-una din scrisorile pe care i le-a trimis lui Francesco Vettori : “Nestiind sa rationez asupra artei matasii sau lanei, si nici asupra profiturilor sau pierderilor, soarta a dorit sa inteleg ca nu puteam sa rationez decat asupra Statului”. El este eliberat in primavara lui 1513 si atunci se va retrage in San Casciano la o mica proprietate pentru a scrie concluziile sale asupra vietii politice. Astfel isi vor face aparitia lucrarile ”Principele”, ”Discursurile asupra lui Titus Livius” si ”Arta razboiului”.

Lucrarea sa “Principele” ii este dedicata lui Lorenzo de Medici, Machiavelli sperand ca prin aceasta sa castige bunavointa acestuia. Aceasta descrie puterea bazandu-se doar pe realitate, fara referiri la religie sau la morala si ilustreaza o noua conceptie asupra Dreptului, fondat pe finalitate, indiferent de natura mijloacelor folosite. Primeste in 1520 de la cardinalul Giulio de Medici însarcinarea de a scrie o istorie a Florentei si un proiect de guvernare a Florentei. Dupa niste misiuni marunte in afara Florentei este numit supravegheator al lucrarilor de aparare militara a orasului (in 1526), cu un an inainte de jaful Romei si inlaturarea familiei de Medici din Florenta.

Machiavelli moare in ziua de 21 iunie 1527, dupa ce esueaza in obtinerea postului pe care il avea inainte la Cancelarie.

Machiavelli este primul care foloseste termenul de stat in acceptiunile moderne ale termenului. Protestantii i-au respins opera, la fel ca si catolicii, deoarece o considerau cinica insa acest aspect este compensat de analiza revolutionara, care transforma lucrarea intr-un manual politic necesar popoarelor si nu tiranilor.

In “Discurs asupra primei decade a lui Titus Livius”, opera care dezvolta o utopie republicana, se porneste de la studiul unor grupari politice ale antichitatii romane. Dupa Machiavelli, libertatea depinde esential de natura poporului, ea este precara, chiar imposibila daca acesta este corupt.

O alta lucrare este “Arta razboiului” (1521), care descrie avantajele unei armate de recruti fata de una de mercenari.

“Istoriile Florentine” (1525) interpreteaza cronicile orasului din perspectiva cauzalitatii istorice. O opera inegala care dovedeste abilitatea lui de comentator al evenimentelor contemporane lui, interesul pentru trecut fiind doar spre o mai clara revelare a faptelor prezente.

A mai scris de asemenea poezii si o biografie intitulata “Viata lui Castruccio Castracani” (1520). Multe dintre lucrarile sale au anticipat cresterea in anii urmatori a statelor puternic nationaliste.

Din 1577 pana in 1850 toate scrierile sale au figurat in Index librorum prohibitorum, lucrarea sa “Principele” fiind considerata o carte “scrisa cu mana lui Satana” (c. 1539).

Prin Machiavelli ni se prezinta figura care a avut primele intuitii ale politicii moderne si un spirit de o luciditate nebanuita de contemporanii lui. Astazi gandirea lui este in continuare un domeniu fascinant de studiu, atat din punct de vedere politic, cat si istoric. Pana la mijlocul secolului al XX-lea existau peste douazeci de teorii diferite despre scrierile politice ale lui Machiavelli, cu o bibliografie de peste trei mii de titluri.

Bibliografie:

Brion, Marcel, ”Machiavelli, geniu si destin”, Ed. Artemis, Bucuresti, 2001
Marcu, Valeriu, ”Machiavelli”, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1993
Miller, D., ”Enciclopedia Blackwell a gandirii politice”, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2006
Negulescu, P. P., ”Filosofia Renasterii” vol. 3, Editura Gramar, Bucuresti, 2001
Skinner, Quentin, “Machiavelli”, Ed. Oxford University Press, 1981

Foto: www.worthpoint.com