Orasul Sebes - repere istorice

Sebesul (Muhlbach, Szaszsebes) si imprejurimile sale s-au constitut din totdeauna intr-o vatra de civilizatie, sustinuta de efortul creator al localnicilor - romani, sasi, maghiari construind pe resurse naturale bogate si valori istorice de necontesat.

Orasul este asezat in SV Transilvaniei, in apropierea punctului de intalnire a raului Sebes cu Muresul. La N si NV se intind Carpatii Vestici iar la S se ridica Muntii Sebesului, cu cel mai inalt varf Sureanul, 2061m, prelungint spre E cu muntii Cibinului din al caror cel mai inalt varf (Cindrelul, 2245 m) izvoraste raul Sebes. Raul Sebes parcurge un traseu de o frumusete deosebita cunoscut in literatura sub denumirea de Valea Frumoasei ( Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga).

Repere istorice

In zona Sebesului s-au descoperit vestigii de cultura materiala datand din neolitic (in mod special ceramica pictata cunoscuta ca apratinand culturii Petresti), eneolitic (cultura Cotofeni), epoca bronzului (cultura Wietenberg) si Hallstatt (cultura Noua). Sunt cunoscute descoperirile a numeroase vestigii din perioada geto-dacica, cea mai importanta fiind cetatea Capalna (18 km S de Sebes), amplasata la 610m altitudine, pe dealul Gargalau, ca parte a sistemului defensiv menit sa apere Sarmisegetuza Regia, alaturi de cetatile dela Tilisca, Blidaru, Banita sau Piatra Rosie.

Cucerirea romana lasa nenumarate urme, in special ale legiunii a XIII – Gemina, a carei stampila se regaseste pe caramizi descoperite in zona precum si a Drumului Roman, menit sa asigure legatura cu cetatea Apullum (Alba Iulia).
Avansand pe firul istoric, regasim in Sebes si zonele limitrofe – Daia Romana, Lancram, Petresti - vestigii atestate arheologic ale culturii materiale din perioda secolelor IV – VI (cultura Bratei).

Cetate cu un parcurs istoric zbuciumat, regasit in documente sub denumirea de Sebus, si mai tarziu de Malembach, Sebesul este recunoscut in sec. XII – XIII ca centru mestesugaresc, devenind unul dintre principalele orase Transilvane care desfasoara un sustinut schimb de marfuri cu Tarile Romane. Ca oras Sebesul este recunoscut in 1341 sub denumirea de civitas Sebus, urmand ca breslele locale sa fie atestate documentar in 1376.

Aflat sub amenintarea pericolului turcesc, Sebesul este primul oras transilvan care obtine privilegiul de a ridica, incepand cu 1387, ziduri fortificate de incinta. Cetatea fortificata avea porti de acces si turnuri, apartinand breslelor locale, care contribuiau la intretinerea si organizau apararea acestora. Cetetea s-a aflat sub numeroase atacuri turcesti, cele mai semnificative in anii 1438, 1442, 1479 si mai tarziu 1661.

Cetatea Sebesului a fost implicata in activitatea administrativa a Principatului si mai tarziu a Provinciei. In 1600 Mihai Viteazul isi va aduna trupele la Sebes. Mai tarziu Sebesul va fi pentru o perioada sediul Dietei – la Dieta din 1659 se va institui primul blazon pentru Ardeal - sau chiar a Guberniului (1732,1736,1790).

Anterior Revolutiei lui Horea, care isi gaseste in zona numerosi simpatizanti, se semnaleaza miscarea lui Sofronie dela Cioara, 1759 -1761. Atacarea in 1816 de catre grupuri de tarani din Sebes, Calnic, Rahau si Deal a conacului Bethlen dela Sasciori este considerata ca un ecou al miscarilor dela 1784.

Anul revolutionar 1848 este marcat printr-o activitate intensa in zona, mai ales ca armata generalului Iosif Bem si-a constituit tabara la Sebes, unde s-au purtat si lupte. Aceste evenimente sunt comemorate prin monumentul leului dormind, amplasat in cimitirul Romano – Catolic.

Demn de remarcat aportul Sebesenilor la Marea Unire dela 1918, prin stragerea unui numar impresionant de semnaturi pentru acea vreme, 2413, precum si participarea masiva la adunarea dela 1 Decembrie 1918.

Reper arhitectural - Biserica Evanghelica

Centrul orasului Sebes este strajuit de catre Biserica Evanghelica, monument de arhitectura in stil romanic si gotic, unul dintre cele mai importante obiective de gen din Transilvania. In zona Bisericii Evanghelice se mai pot vedea fragmente de zid, parte ale primei fortificatii a orasului.

Prima faza de constructie, dupa marea invazie tatara din 1241, este reprezentata de basilica in stil romanic. Aceasta a fost ridicata cuprinzand trei nave, absida semicilindrica si doua turnuri orientate inspre vest; acestea au fost inlocuite printr-un trun central ridicat desupra intrarii.
Turnul central masura initial 40 de metri urmand sa fie suprainaltat pana la dimensiunile actuale in cea de a doua jumatate a sec. XVII

In cea de a doua jumatate a sec XIV se hotaraste si se initiaza extinderea obiectivului deja existent; constructia, de mari dimensiuni, ridicandu-se in stil gotic. Corpul gotic al bisericii avea 17m lungime, 23m latime in trei nave sub forma de hala, despartite prin stalpi octogonali. In interior structura se sprijina pe pilastri solizi iar in exterior pe contraforturi puternice. S-au pastrat parti semnificative din sculptura impresionanta, care au servit la restaurarea remarcabila ce poate fi observata in prezent.

Demn de remarcat este altarul Bisericii Evanghelice, unul dintre cele mai cunoscute din randul bisericilor fortificate ardelene. Acesta, realizat la inceputul sec XVI, masoara 13 m inaltime si 5.75 m latime si este pictat cu scene biblice in stil Renascentist.

Foto: www.londonproperty.co.uk