Muntele Athos, un loc al refugiului de lumea dezlantuita

Muntele Athos, un loc unde poti sa iti petreci concediul? Da, dar altfel decat il intelegem noi. Un anti-concediu, daca vreti: fara sute de decibeli, ci cu linistea pe care ti-o picura in suflet cantarile in miez de noapte. Fara bauturi ametitoare, cu dimineti dar pline de mireasma ametitoare a sfinteniei. Fara masini, clacsoane, termen de eliberare a camerei, ci cu plimbari lungi si linistite pe poteci arareori deranjate de zgomote. Un concediu alaturi de Dumnezeu.

Muntele Athos si intuitia lui Eminescu

„Sa ma lasati sa mor/La marginea marii/Sa-mi fie somnul lin/Si codrul aproape...” spunea poetul nostru national.
De cand, in gimnaziu sau liceu, am avut de facut „comentariul” la aceasta poezie, m-am intrebat mereu: unde a crezut Eminescu ca s-ar gasi codru langa mare? Ei bine, dupa ani, privelistile magnifice din Sfantul Munte m-au lamurit. Acolo gasesti, in Sfantul Munte.
Acolo muntele coboara ametitor in mare, in peisaje care-ti taie rasuflarea.
Dar nu pentru poteci montane merita sa mergi in Sfantul Munte.

Acolo unde-ti vorbeste Dumnezeu

In Sfantul Munte Scriptura isi gaseste implinirea.
E odihna – „Veniti la Mine cei osteniti si impovarati si Eu voi da odihna sufletelor voastre” a spus Mantuitorul.
E pace – „Pacea Mea v-o dau voua...” – a spus Acelasi.
E primire de straini necunoscuti, poate unii chiar „zurbagii” pentru linistea de acolo.
Concediu cu Dumnezeu in manastirile de la Muntele Athos
E contemplare, e visare, e locul in care te topesti in Dumnezeu.
Si nu numai tu, ci toata faptura. Imi spuneau calugarii de la chilia Colciu (romaneasca si foarte saraca, din pacate) ca Sfantul Munte este singurul loc din lume in care viperele nu musca. Se arata pe poteci, intra in chilii, da nu musca. Nici pe calugari si nici pe vizitatori.
Si inca aceasta e o minune mica...
Am vazut (si n-am crezut) ca se intalnesc izvoare de agheasma (aghia asma = apa sfintita). Pana nu am luat, in 2006, apa intr-o sticla – apa care nu s-a alterat nici pana azi – nu am crezut.
Icoane care vorbesc, aratari minunate... poate de toate acestea vom vorbi mai pe indelete.

Salbe de manastiri, de schituri si de chilii

Viata se deruleaza in manastirile din Sfantul Munte dupa tipicul din Evul Mediu. Cu doua exceptii: lumina electrica si masinile puternice, capabile sa treaca muntele, cu care s-au „inzestrat” calugarii. In rest, piatra pentru reparatii se cara cu roaba. Pamantul pentru culturi se cara cu spatele. Izvoarele de aghiasma (da, sunt, am verificat ani de zile daca apa se strica... ei bine, nu sunt doar legende!) se strecoara printre pietre, neindiguite, ca in vremea primilor sfinti din Munte. Cararile sunt nemarcate si te poti rataci usor. Dar nu-ti pare rau. Si nici nu-ti este frica. Acolo te simti ca si cand ai fi Acasa.
Dupa cum ziceam, poate vom mai reusi sa vorbim despre „Gradina Maicii Domnului”, locul unde poti avea un concediu cu Dumnezeu.

Foto: www.athos-reisen.com