Despre curaj si libertate: caderea Zidului Berlinului

In dimineata zilei de 9 octombrie 1989, la Leipzig, puterea comunista din RDG credea ca totul este aranjat; armata era mobilizata si presa din Occident era blocata in Berlinul de Vest.

STASI estima ca la manifestatie vor veni aproximativ 30.000 de participanti. Totusi, ordinele presedintelui Erich Honecker erau clare: si acest miting trebuia reprimat la fel cum fusese cea din saptamana anterioara, la care au luat parte 10.000 de protestatari.

In ciuda estimarilor, numarul celor prezenti la marginea Leipzig-ului a atins 60.000 sau poate 70.000 de suflete.

Lozincile cele mai intalnite erau "Fara violenta" si "Noi suntem poporul". Ce riscau manifestantii? Sa fie arestati, exmatriculati sau concediati de la locul de munca.

Autoritatile s-au abtinut de la represalii si Armata Rosie a ramas in cazarmi. "Se asteptau la orice, dar nu la lumanari si rugaciuni", subliniaza lipsa de reactie Christian Fuhrer, cunoscutul pastor de la biserica Sf. Nicolae, decedat in 2014.

Pe data de 27 iunie 1989, ministrul ungar de externe Gyula Horn si omologul sau din Austria, Alois Mock, au taiat o sectiune din gardul cu sarma ghimpata de la granita dintre tarile lor, marcand ruperea Cortinei de Fier.

In RDG, protestele s-au acutizat pana in luna octombrie. Astfel, ideea deschiderii Zidului Berlinului incepuse sa fie luata in seama si de liderii SED.

In data de 18 octombrie, Honecker a fost nevoit sa-si dea demisia. In data de 9 noiembrie, cetatenii est-germani au dobandit dreptul de a calatori peste hotare.

Presedintele german Joachim Gauck, care in 1989 era un pastor aparator al drepturilor omului in celalalt capat al RDG, la Rostock, a ales sa aniverseze caderea Zidului Berlinului pe 9 octombrie la Leipzig, nu pe 9 noiembrie la Berlin. La ceremonie au fost invitati omologii sai din Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia.

Foto: www.historytoday.com